Din briza

Din briza mării un cuvânt înainte, prolog nu s-ar cădea*

 

Tu spre ce fantastice  întinderi sufletul îți porți?

O fi, întreb, spre paradisul visat atât-al veșniciei?

Sau spre tărâmul trist al pustietății unei goale sorți,

Urmare-a strălucirii chemare-mbătătoare-a clipei?

Au nu sunt ambele în firea păsărimii suflare-n toți?

 

Cumpănind o círtă, în solitudine, la întrebare,

A fluturat îndoit din aripi, dar nu din nepăsare,

Ci fiindcă șoapta din oftat ieșită, în gura suratelor

O-alură mai nuanțată-a prins, mai plină de candoare…

Dar tocmai când s-a-naripat, atins de furibundele talazuri,

 

S-a-nvolburat tulburător, s-a scufundat în spuma mării…

Ce straniu se înalță un sunet în văzduh, ah, e-un glas duios

Plin de larghețe, ce-l cheamă iar, acoperind vuietul mării…

Cât oare-o fi cântat în gol  în neîndeajuns gustatul zbor??!

Vai, mie! N-am știut să-i țin palid ison…un pic din briza mării (să-i aduc)…

 

  • Am împărțit postarea la doi, una ție, una mie. Prima este pentru mine, cireașa mai pe urmă.
Advertisements
This entry was posted in Gînduri and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Din briza

  1. Iosif says:

    Superbe cuvinte.Un partaj echitabil,corect.Ramân cu gândul la “cireasa” ! 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s