Aripi

P1420609

Spre-acel unic tărâm de vis, te du, alb pescăruș,

Te-nalță grabnic spre zenit, pe filigranul de lumină,

Deapănă veșnic nesfârșitul dor și nu-ți căta culcuș

Pân’ nu-i ochí bolta-n veduta de peruzea marină!

Priviți la el, cum zburdă-n aer: parcă-i un spiriduș…

P1420549

Pescărușul porni voios la drum… țâșni întins spre soare

Fără tăgadă, mângâiat de-un snop de raze – se încălzea,

Prins de frumusețea cupolei de-azur – ce mai splendoare!…

Aruncându-se în gol, pieri înspre laguna ce-l adăpostea

Și-l aștepta-n tăceri de miozot, în umbra pinilor răcoare.

 

Cum? nici gândii în ce fel el se poate metamorfoza

Într-o clipire, de ar vrea, în altă pasăre, de pradă,

Și fără-nconjur, s-ar preschimba sub galbenă retină

Zburând întins, pasăre sură pe un ochi de monadă.

 

E-aproape fără de pereche așa privire acvilină!

 

O clipă ezită-n bătaia lui spre țintă, se înclină-ntr-o rână,

zbor

Dar n-avu timp să facă cale-ntoarsă, nici să mai steie-n zbor.

Răsfrânt în geamăn cuget, iute-avânt, un altul-l secondă,

Părea chemat din dărnicia Lui, în tot locul chemat în ajutor,

Un strai pestriț pe vârf de aripi, se zbate-n van, să îl ajungă.

loveofflightcouple

 

Și-ndată fusul sfredelea cerul, coborând în marea-catifea,

Precum o piuă zboară la hărăzitul ceas, drept înspre proiecția sa.

Așa el, cu-atenția infinit sporită, se concentră-n acea secundă,

Se scoborâ subit în trombă sub limpede-apă, ce și-adâncă fuse…

În galben clonț prinse un pește, nu știu din ce-ncrengătură mai fecundă,

Și n-apucă să-l prindă bine, că fără de tocmeală-l și-nghițise…

 

Un blând imbold îl întoarse în punctul cel mai coborât, pe mare,

Sculptând din turcoaz un contur în val, o dâră-n degradé-albăstrui

Sau poate era în chip de întrebare. Neîndoios, fu una încântătoare!

Oricum, de drag el răsări, iar eu mă-nvoi să-nvăț din zborul lui!

 

Plană o vreme-atât de-ncet, ros doar de-nverșunatul gând

Ce-l măcina atât de crunt, încât și timpul șezu în zăbavă.

Recules, adăstă într-o ecluză, iár în cumpănă, curând și flămând,

Chiar Pronia însăși se-nfioră de-emoția lui, de grija să nu cadă!…

Nedomolindu-și frenezia, reveni-ntre rândurile pescărușilor, surâzând…

onthesurfaceofthesea

Început fără-de-sfârșit.

Advertisements
This entry was posted in Lirisme necuprinse and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Aripi

  1. Iosif says:

    Genial !

    La multi ani,Suflet drag,frumos !

    Liked by 1 person

  2. Ai transmis senin şi zbor. Foarte frumos!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s